Fiecare cu ce poate.

Urasc diminetile. Stiu, toata lumea le uraste, dar eu le urasc in mod special, cum nu le-a mai urat nimeni, niciodata. E ceva de neinteles, nepatruns si nemaiauzit. Senzational, chiar. Daca ma culc la ora 3 dimineata, la ora 9 infloresc mai ceva ca o orhidee. In mod involuntar, deschid ochisorii-mi blanzi privind fix la tavan. As injura, da’ sunt o domnisoara, nu-mi permit. Si-mi vad de treaba. Beau laptele cu cafea (am devenit dependenta, help), fumez tigarile bate-le-ar focu’, ascult “Imagine” si continui cu activitati mediocre. Asta, cand imi permit sa ma trezesc la 9.
In mod normal trebuie sa ma trezesc la 5. Da, la 5 AM, pentru ca la 6.30 trebuie sa ies pe usa, ca sa ajung in iad. Pardon, liceu. Nu-i problema, ma culc la 22 si am timp berechet de somn. Pe dracu’. Nu aud ceasu’. Hai sa ma culc la 21, e deja mai mult decat sufficient. Aha, nimic. Niciun rezultat. Si ajung intr-un final sa adorm pe la ora 18-19 ca sa ma pot trezi la 5. Adica trebuie sa imi dorm viata daca vreau sa ajung la liceu. Adio timp pt curatenie, iesit in oras, facut mancare, pierdut vremea. Nu. Trebuie sa intru in cotet odata cu gainile.
Intamplarea face ca in ultima vreme sa fi avut multe lucruri de rezolvat, nu din placere, ci din obligatie. Si sa nu fi avut cum sa ma culc la 19. M-am trezit cu chiu cu vai o perioada, dar organismu’ meu e dat dracu’ si refuza sa auda ceasu’ dimineata. M-am ales cu absente. Si cu o mama furioasa care nu intelege (asta e meseria ei de mama, sa nu inteleaga) mecanismu’ asta. Ma pisicesc eu la ea, o iau cu lugu-lugu, da’ nu merge.
Inainte de ultima vreme, cand ma culcam la 19, era haos in casa. Facturi neplatite, dezordine, mancare lipsa. Si atunci am avut de-a face cu o mama furioasa. Ce e cu casa asta? Vreau sa ajung in strada (pt neplata facturilor) mancata de viermi (din cauza mizeriei)? Si atunci am luat-o cu lugu-lugu si “hai ma, mami, intelege si tu ca incerc sa ma tin de scoala”. Ciuciu. Iar si-a luat rolul de mama in serios.
Concluzia: orice as face, tot nu merge cum trebuie, ma gandesc serios la varianta de a-mi baga picioru’ (sunt o domnisoara, fara injuraturi) in tot. Sa ma doara in picior (nu injur, nu vreau) de ce se alege si de casa si de scoala. Fiecare cu ce poate.