Si uite asa..

Cand eram mai mica, imi doream sa devin profesoara. Sa pot sa spun ca am 20 si ceva de copii la fiecare 4 ani, unul mai diferit decat altul. Sa ii cunosc, sa ii formez ca oameni, sa le deschid un drum in viata. Multumesc divinitatii, in generala am avut astfel de profesori. Erau oameni care priveau si dincolo de prezenta la ore si lucrari. Vorbeau cu tine -si tin sa subliniez- cu tine, te ascultau, te provocau intr-un mod placut sa aflii lucruri noi. Iti aratau ca fiecare materie are partea ei frumoasa. Daca greseai, nu erai privit ca un lepros, ci ti se arata varianta corecta, nu avea nimeni pretentia ca trebuie sa stii. Daca ai fi stiut, nu ai mai fi venit la scoala.
Oamenii aia de acolo, se implicau in viata copilului. Oamenii aia au inteles ca meseria unui profesor mai implica si empatie. Si iubire. Au inteles ca problemele de acasa ale unui copil, il afecteaza si la scoala. Au inteles ca trebuie sa il inteleaga, ca nu e o statuie care trebuie sa stea nemiscat la toate orele (oricum e o prostie chestia asta cu absentele, ar trebui notate doar cunostintele).
Romana, franceza, engleza, geografia, toate le-am invatat din mers, nu-mi amintesc sa fi repetat acasa vreodata. Veneam de la scoala si doar faceam tema. Pt ca lectia o intelesesem din clasa.

.. doamna diriginta (actuala), va doresc tot binele din lume. Ma bucur ca stati in spatele blocului meu, o sa dau foc la casa in speranta sa luati si dvoastra foc. Si o sa ardeti si dvoastra si toata generatia asta de profesori care nu dau doi bani pe meserie, vor doar sa se impuna ca autoritate si care profita de catedra sa isi verse frustrarile si nemultumirile. Pt ca ati distrus tot ce am invatat in generala, fara sa imi dau seama. Si dvoastra si colegii dvoastra de cacat.

Problema

Si zic: provin dintr-o familie de 4 persoane. Tata a iubit mai mult alcoolul decat pe mama, iar mama a iubit un taximetrist mai mult decat pe tata. Tata a ramas cu alcoolul, cam acum 5 ani, mama nu a ramas cu taximetristul.
Din casatoria lor (grabita si zbuciumata), au iesit doi copii: Sora si cu mine.
Mama s-a intalnit cu un fost coleg de liceu, ca intr-un scenariu de film siropos, s-au indragostit, s-au casatorit si au plecat. Acum se cearta.
Subsemnata, a ramas cu Sora in tara. S-a gandit ca o se fie lejer, doar a trecut si Sora prin perioada asta, o sa o inteleaga. Si o sa ii fie alaturi. S-a mai gandit ca nu o sa fuga cu para la mama lor cand se intampla ceva, doar sunt surori, se ajuta, se sfatuiesc. Ei bine, Subsemnata a dat semne de imbecilitate cand a crezut asta, pt ca situatia sta exact invers. Si Sora da semne de tiranie din ce in ce mai accentuate, lucru care ma ingrijoreaza. Ma sperie. Ma deruteaza.
Ce sa fac? Sa o duc la doctor nu pot, ar fi suspect, si m-ar toca marunt, marut, ca si carnea de mici si probabil ca o sa ma dea mancare la porci. Deci nu, varianta cu doctoru’ nu e buna.
Sa ii vorbesc frumos si sa ii explic ce cred si ce gandesc, nu are rost. As consuma timp pretios din viata, mi-as incorda degeaba corzile vocale, mai bine ma apuc de cantat, am sanse mult mai ridicate de reusita (tin sa precizez ca nu am pic de voce sau de ureche muzicala).
Deci: ce fac, cum fac?

De ce?

Mda. Mi-am facut blog. De ce dracu', nu stiu, sunt anti fenomenul "hi5 e de cacat, imi fac blog". A, ba da, imi aduc aminte. Nu mai pot sa intru pe jurnale.ro, desi jur ca am fost cuminte si nu am suparat pe nimeni, da un soi de eroare de cateva luni, iar eu am atatea de spus! Zau ca as scrie in jurnalu' vechi, dar iar il gaseste surioara si imi da capace ca nu am fost cuminte. On-line e mai greu, nu se descurca ea. Sunt tare, baby