Despre femei.. proaste!

Vreau, nu vreau, le vad peste tot. Tac, inghit, nu zic nimic. Raman uimita, folosesc interjectii si onomatopee doar de mine intelese. Fac ochii mari si uneori ma si amuz. De cele mai multe ori, raman cu un sentiment de scarba. Greata.
E vorba despre femeile astea, care nu se pot face respectate. Care “trec peste orice ca il iubeste pe ala de langa ea”. ‘ca-ti-as guritza ta, dar daca el te iubeste pe tine, nu ar trebui sa te respecte? Si ce daca e venit de la tara? Asa cum se dreseaza cainele, asa poti sa il faci si pe el sa inteleaga ce vrei si de ce anume ai nevoie. Mai e categoria aia, de barbati crescuti in Bucuresti, da’ care sunt mai tzarani decat tzaranii. In cazul asta, draga mea, nici nu as mai sta la discutii. Cu un Tarzan d-asta mioritic. Omu’ de la tzara, poate nu a avut de unde sa invete, nu a fost nimeni care sa ii spuna ce si cum se face, dar un d-asta din Bucuresti ce scuza poate sa aiba? Chiar si in mahala de s-ar fi nascut tot ar fi avut unde sa vada cum trebuie sa se trateze o femeie.
Cunosteam o fata care era privita cu admiratie peste tot unde se ducea. Pentru ca se vedea ca e aparte si isi sustinea sus si tare punctul de vedere. Nu se lasa niciodata redusa la tacere sau pusa la zid. Era un fel de idol al meu. “O femeie cu coaie”, imi ziceam mereu cand o auzeam vorbind.
Deunazi, am vazut-o cu prietenul. Prieten care e si insurat. Si-am ramas uimita. Dupa ce ca e insurat cu acte in regula, are casa lui, sotia lui, copilul lui, cainele si purcelu’ lui, mai ii vorbeste si ca ultimei zdrente. O pune la respect pe “femeia cu coaie”. Detalii nu dau, m-am scarbit.
Si, de ce sa nu recunosc? Vina apartine genului feminin de cele mai multe ori. De fapt, apartine in totalitate. Pentru ca: daca noi.. care noi? Daca voi, nu ati accepta asta, si-ar da seama si exemplarele masculine caracterizate de mine mai sus ca ceva e in neregula, si s-ar purta frumos, chiar daca nu ar fi ei cu adevarat. O evolutie tot ar fi, zic eu.
Dar nu, voi va certati cu familia, care va vrea binele, pentru ca ii iubiti pe ei. Va lasati calcate in picioare moral (uneori si fizic, dar nu ma refer la asta acum) pentru ca intelegeti prost termenul de iubire. Asa ca imi permit sa va fac proaste, dragele mele, pentru ca nu va dati seama cine va iubeste cu adevarat si cine nu.

Viata bate filmul.

Candva, demult (acum 5 ani) lumea teatrului m-a fascinat. Am ajuns sa joc dintr-o prostie o piesa de teatru si am zis ca ala e destinul meu. Ma fascina ideea de a intra in pielea altei persoane, de fapt toata lumea asta ma fascina.
Asta, pana cand am crescut si mi-am dat seama ca oricat talent ai avea, e greu, tare greu sa reusesti sa faci ceva, asa ca mi-am bagat picioarele si am zis ca pot sa fac si altceva. Care nu o sa imi placa atat de mult, dar nu o sa fie nevoie sa ma prostituez.
Eh, asta pana ieri, cand am ajuns la o filmare la o emisiune. Nu dau nume. Sa ma explic: daca stau 7 ore la scoala nu mai sunt buna de nimic. De absolut nimic. Vin acasa si dorm, uneori pana a doua zi. Ieri am stat 12 ore acolo si nu am simtit niciun pic de oboseala. Nici plictiseala, desi se trageau aceleasi cadre de cel putin 6 ori. Nu nene, eram atenta cum nu am fost in viata mea la vreo ora de mate sau chimie.

Cand am ajuns acasa, imi doream sa ma fi intors, sa fi aparut si eu pe scena, sa am viata pe care mi-am dorit-o.. inca visam sa fiu actrita.. dar traiesc in Romania..